Note de lectură
„EU, CETĂŢEANUL…
- pilule de inimă rea” -  

          Săptămâna trecută, sala de festivităţi a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Vrancea a găzduit lansarea cărţii „Eu, cetăţeanul… - pilule de inimă rea”, scrisă de binecunoscutul şi recunoscutul profesor Vasile Lefter. Ieşită, în ediţie revăzută, de sub teascurile sârguincioasei Edituri Andrew din Focşani, cartea este dedicată nepoţilor autorului, Vlad şi David, viitori parlamentari în 2028. Cartea ar putea fi o replică, actualizată, a lucrării medievale a lui Neagoe Basarab, adică, un fel de Învăţăturile lui V. Lefter către nepoţii săi, Vlad şi David, pentru vremea când vor fi parlamentari români. Le-ar fi de folos şi micuţilor de azi, şi marilor de acum, dar cu mult mai mult le-ar trebui mai-marilor de acum grăbiţi să ne guverneze. Citită astfel, trăieşti un paradox: 1. cartea aceasta n-ar fi trebuit să apară (dar cum să nu apară dacă lumea şi vremea anilor noştri dau la iveală comportamente, aptitudini şi atitudini din care bunul simţ, decenţa, simţul măsurii, al dreptăţii şi al adevărului etc. s-au risipit aproape de tot?); 2. cartea aceasta este foarte bine că a apărut, alcătuindu-se din foiletoanele şi cugetările risipite de autor, o bună bucată de vreme, în paginile „răposatului” ziar „Milcovul”; saltul de la pagina de ziar la oglinda cărţii s-a făcut în chip fericit, cu multă responsabilitate civică şi cu multă inspiraţie literar-eseistică… Trăitorii de azi află în carte o seamă de ipostaze ale comportamentului uman pe care autorul le pune sub „lupa” ironiei sau a cugetării pentru ca eradicarea lor să fie mai alertă. În acest fel, ar fi de aşteptat ca lumea românească din anul 2028 să fie cu totul altfel decât cea de acum, iar nepoţii-parlamentari şi cei din generaţia lor să se bucure şi să fie fericiţi că trăiesc într-o ţară nouă, curată, scuturată ireversibil de gunoaiele sufleteşti care astăzi îi îneacă sufletul… Cartea profesorului Vasile Lefter izbuteşte să îmbine două dimensiuni: ipostaza de a fi carte de literatură cu imaginea de a fi o carte de morală, dar fără a cădea în păcatul de a fi moralizatoare. Este o carte aparent veselă, dar tristeţea autorului transpare printre rânduri fiindcă el şi-ar fi dorit mult să vieţuiască într-o lume şi într-o societate fără metehne de felul celor zugrăvite şi stigmatizate. Acest florilegiu de gânduri şi de ipostaze ce vizează o foarte bună cunoaştere a lumii în care trăieşte şi a naturii umane este structurat pe trei secvenţe narative şi atitudinale, fapt ce generează naturaleţe, vioiciune a spiritului, mobilitate a trăirilor: Pilule de inimă rea; Scrisori cu plata la destinaţie; Haz de necaz. Pilule de inimă rea relevă în 37 „pilule” caracterologice întâmplări şi ipostaze în care anormalul se strecoară în viaţa cetăţii şi i-o urâţeşte; ele sunt însoţite de bogate pilde extrase din bogăţia paremiologică românească. Prin ele, autorul caută resurse Scrisori cu plata la destinaţie (adresate cititorului perceput în diverse ipostaze: de prieten drag, omule, stimabile, amice, domnul meu, prea cinstite lexicologule, frate al meu, domnule drag, hai să trăieşti, „capitalistule”, cetăţene ş.a.). Ele sunt completate de inspirate elemente lexicografice în care sunt incluse „caractere”, „fiziologii” amintind de tehnici verificate demult de clasici şi de romantici. Dar puse acum în retorte noi, ele ne încântă. Haz de necaz încearcă să mai îndulcească vorbele-n răspăr din paginile anterioare. Dar „singurătatea alergătorului de cursă lungă” îi oferă prilejul de a privi scena lumii cu înţelegere, cu încredere în puterea ei de schimbare, cu forţa creştinului de a ierta. Deşi nu-i o carte de „buzunar” (prin dimensiuni!) şi nici „de sertar” (cum s-a zis despre o anume aşteptată literatură!) este o carte trebuincioasă care pune pe gânduri pe cititori înveselindu-i, dar care îi şi înveseleşte punându-i pe gânduri la vremurile când unii chiar vor apuca să trăiască într-o lume normală şi normalizată.